In prima parte a acestei teme am descris un scenariu posibil de a ajunge la a avea manifestari ale sindromului de burnout.

Poate ati considerat ca a fost exagerat: nu trebuie sa ni se intample tuturor, mai ales daca deja avem un stil de viata sanatos, echilibrat, suntem persoane optimiste, cu un bun management al timpului si fara obiceiuri alimentare sau de somn neadecvate. De asemenea, persoanele care indeplinesc caracteristicile de mai sus nu sunt predispuse la sindromul de burnout.

Sau da? Este important sa intelegem ca nu este o predispozitie genetica de a avea acest sindrom, ci este mai degraba o “boala moderna / postmoderna” care este relationata cu locul de munca si constrangerile sociale la care suntem supusi si la care ne supunem si noi insine – justificat sau nu , dat fiind ca ne caracterizeaza si o anumita doza de irationalitate. Veti spune poate: atunci sa nu mai muncesc atat de mult? sa renunt la job? nu stii, dar toate joburile pe care le-am avut presupuneau ore suplimentare, asa este peste tot. Poate am ajuns in situatia in care nu omul face munca, ci munca pe om ? Suna foarte rece.. Asa sa fie oare ?

Atunci mai avem capacitatea si luxul de a alege ce sa facem, cum sa facem si cand sa facem ? Multi vor spune: nu prea sau n-am avut niciodata acest lux. Pentru o persoana care gandeste astfel , putem considera ca nu mai are demult sentimentul autocontrolului. Este important sa-l avem pentru ca impactul este covarsitor la nivel de persoana si stil de viata pe care il adopta. Ca intotdeauna, totul suna foarte bine in teorie : avem un action plan si totul ar trebui sa mearga bine.

A face alegeri este ceea ce ne defineste ca fiinte rationale: alegem ce sa mancam, ce exercitii fizice sa facem , cat sa fim de optimisti si cand ; avem alegeri cantitative si calitative – in anumite situatii unele sunt mai importante decat altele. Acest fenomen de burnout este foarte intalnit in organizatiile corporatiste, unde regula este ca dupa 3-4-5 ani (perioada prea lunga zic eu pentru piata muncii romaneasca!) persoana sa paraseasca firma sau conducerea sa recomande o alta persoana pentru pozitia respectiva: practic, omul a “epuizat” locul, a facut tot ce putea sa faca, a obtinut maximum de performanta si conducerea maximum de profit. Desi pare macabra, aceasta opinie este larg impartasita de multinationalele care oferta salarii fabuloase, dar care ajung sa dispuna de persoana dupa bunul plac – nu mai are weekend, sfarsitul programului nu este unul fix, munca este “supranormata”. Mai mult, sunt persoane care stiu acest lucru cand se angajeaza si accepta aceasta situatie. Mai avem si “iubitorii de munca “ , asa-zisii “workaholici” care isi gasesc teren de actiune. Totusi, burnout-ul poate sa apara si la ei, nu ?

Ce ar trebui sa facem in aceasta situatie?

Este sfarsitul lumii ? Nu, nu este, dar imediat ce am identificat ca ceva nu e in ordine in stilul nostru de viata este bine sa facem un pas inapoi sis a ne privim “creatia “, pentru ca orice am spune, este a noastra. Responsabilitatea ne apartine. Evident, nu vom “renunta” la orele suplimentare, dar vom sti ca trebuie sa ne si oprim. Analiza ar fi cheia – ce s-a intamplat, cand s-a intamplat si evident, daca vreau sa schimb ceva sau imi convine situatia.

Poate este o situatie extrema ceea ce v-am descris, dar nu inseamna ca nu se intampla si nu ne afecteaza pe toate planurile.

Sindromul de burnout este un bun exemplu din mai multe motive:

In primul rand, arata cum lipsa autocontrolului ne afecteaza stilul de viata si ne determina sa nu mai avem comportamente alimentare, habituale , sociale adecvate. Ne afecteaza stima de sine si performantele pe care le-am obtinut cu greu sau dorim sa le obtinem. Mai mult, ne afecteaza nevoile fundamentale ale fiiintei noastre – de la cele fiziologice, care nu ne mai par firesti, la cele de stima de sine, recunoastere sociala, afiliere.

In al doilea rand, burnout-ul ajunge sa ne faca sa interiorizam un stil de viata burnout. Evident, nu vom rezista pentru multa vreme asa. Creeaza convingeri si obisnuinte – de la cele mai simple pana la cele mai complexe - care ni se inradacineaza si nu mai constientizam ceea ce este bine pentru noi, acel sentiment de”well-being” (starea noastra de bine) .

In al treilea rand, trebuie sa precizam ca totul se petrece in timp si formeaza un stil de viata nesanatos, care ulterior poate sa necesite resurse mult mai mari de plaificare si reorganizare a vietii noastre, pentru ca despre acest lucru vorbim.